Tipografia reprezintă arta și tehnica tipăritului, a formei și aranjării literelor pe un document scris. În teoria mediilor se referă la scrisul tipărit, în contrast cu scrisul de mână, scrisul electronic sau textele neliterare. Deseori termenul se referă și la hârtia folosită și coperțile lucrării. Astăzi se referă cu precădere la procesul creativ care se aplică la literele individuale, scris, imagini, linii, suprafețe, dar și interspații, margini, punerea în pagină (în engleză layout) și alte elemente grafice ale tipăriturilor și mediilor electronice. Totuși, designul propriu-zis (concepția și proiectarea) al fonturilor (seturilor de caractere) și literelor individuale nu e considerat parte a termenului.
Prin extindere, și textele mișcătoare de pe diverse ecrane pot profita de creativitatea tipografilor multimedia, putând fi posibil să se genereze litere (texte) mișcătoare, dar și cu mărime, formă și culoare în continuă schimbare etc.
Câteva exemple de meserii strâns legate de termenul de tipografie: tipograf, zețar, designer grafic, desenator tehnic, director artistic de producție, artiști în domeniul graffiti, designer web și multe altele. În plus, era digitală, computerizată, a lărgit enorm cercul celor care se ocupă cu tipografia sau diverse aspecte ale ei, astăzi oricine având acces la procesul creativ tipografic.
Istoric. Încă din Antichitate existau cărți sub formă de manuscrise elaborate în atelierele unde lucrau copiștii sau scribii, care uneori modificau textul pe care trebuia să-l copieze, din greșeală sau deliberat. Începând cu secolul al XIII-lea, numărul cititorilor în Occident crește. Cu toate că în acea perioadă scribii erau mai numeroși ca înainte, totuși activitatea lor începea să nu mai fie eficientă, mai ales că au apărut noi exigențe intelectuale, când erudiții și-au dorit ca lucrările să fie cât mai conforme cu textul autorului. De aceea, la sfârșitul Evului Mediu, s-a constat nevoia unui nou procedeu de reproducere a scrisului care să ofere posibilitatea unei difuzări mai largi și mai fidele a acestuia față de original. Cerințele acestui procedeu au fost atinse prin folosirea tiparului.
Inventarea tiparului. Având în vedere noile cerințe, mai mulți cercetători au încercat să-și aducă aportul. Inventarea tiparului nu a fost o invenție individuală, ci „produsul unei serii de căutări și invenții, cărora Johannes Gutenberg le aduce doar tușa finală decisivă”. Prima dintre condițiile tiparului a fost invenția chinezească a hârtiei preparată din coajă de dud și deșeuri din mătase, apoi din cânepă, deoarece pergamentul folosit până atunci ca suport al scrisului, fiind sfărâmicios și gros, nu se potrivea pentru tipar. Noutatea la invenția tiparului a constat în utilizarea literelor (caracterelor) mobile, inventate tot de chinezi. Ei reproduceau deja texte simple tipărind cu ajutorul unor semne din lemn; lemnul însă fiind fragil, nu era posibilă tipărirea în mare număr a textelor.
Gutenberg, care avusese ca primă profesie aceea de orfevru (aurar), are marele merit că a introdus folosirea caracterelor metalice. Gutenberg și-a început activitatea tipografică la Strasbourg, dar a lucrat mai mult la Mainz, unde a înființat societatea „Atelierul Cărții” împreună cu Johannes Fust. Din „Atelierul Cărții”, în 1455, a ieșit prima carte tipărită în lume, o biblie scrisă în limba latină pe două coloane de 42 de rânduri fiecare. În același an între cei doi asociați au apărut divergențe, iar Gutenberg a pierdut materialul său de tipograf și beneficiile comerciale obținute prin editarea bibliei. După câțiva ani a reușit însă să înființeze singur o tipografie, în care tiparul cu caractere metalice și-a arătat eficacitatea.
Tipografiile în Țările Române. Pe teritoriul actual al României primele tipografii au început să funcționeze în anul 1508, anul editării la Mănăstirea Dealu a unui Liturghier, la inițiativa voievodului Radu cel Mare (1495-1508). Tipograful acestui Liturgher a fost Macarie, călugăr care lucrase la Veneția în perioada incunabulară, de unde adusese și literele chirilice pentru tipografia de la Dealu. După Cracovia și Veneția, tipografia de la Dealu a fost cea de-a treia tipografie din Europa ce a folosit caractere chirilice.